Gospodăria Ţărănească                  

Obiectivul "Gospodăria Ţărănească conservatănin situ" din satul Enisala reprezintă sinteza architecturii tradiţionale din nordul Dobrogei la începutul secolului XX-lea.

Restaurată in anul 1971, gospodăria este un punct de atracţie pentru turiştii care vizitează aceste locuri.

Aceasta este amplasată in centrul satului pe parte dreaptă a şoselei ce leagă oraşul Babadag de localităţile din zona lacului Razim.

Ansambul architectural cuprinde casa cu chiler şi câteva din anexele tipice pentru o gospodărie din această zonă: grajdul pentru animale, şoproanele, bucătărie şi cuptorul de vară, porumbarul, fântâna.

Planimetria casei este cea traditională: vu tindă centrală şi două camere, bucătărie de iarnă şi magazie, având la faţadă şi pe latura dinspre stradă, prispă cu balustradă şi tâlpi. Pe latura din spate, spre nord, pe aproape toată lungimea casei, se află chilerul (spaţiu pentru depozitare).

Ornamentele de la pazie şi fronton, cu motive florale, geometrice şi zoomorge (cai afrontaţi) realizate în technica traforului, sunt cele frecvent înâlnite în architectura tradiţonală din această zonă.

Anexele au fost reconstriute şi aveau, în viaţa satului, o funcţionalitate adecvată la practicearea ocupaţiilor şi meşteşugurilor.

Ele erau adăpost pentru animale, loc de depozitare a cerealelor sau nutreţului pentru vite, a atelajelor şi uneltelor. Aceste anexe au devenit acum spaţii de reprezentare a colecţiilor.

Pot vi văzute în aceste spaţii: instrumentar agricol, căruţe pictate, tipic, dobrogene; unelte pescăreşti; scule şi produse de dogărie, fierărie, albinărit, olărit, instrumentar pentru industria casnică.

Un interes deosebit prezintă colecţia de aramă cu piese de diferite forme şi mărimi determinate de funcţionalitatea lor variată.

Interiorul locuinţei relevă principiile estetice al organiztări spaţiului de locuit tradiţional la români.

Ţestăturile se impun atenţiei vizitatorilor prin tolul funcţional, de a acoperi pereţii, şi prin cel decorativ, în crearea unei ambinţe deosebite.

Compoziţtiile ornamentale, reorezentările stilizate şi denumirile sugestive ale motivelor ("pomoşorii", "miezul nucii", "fetele", "calul şi călăreţul") evidenţiază valenţe estetice deosebite.

Cromatica variată a mootivelor, de la culorile sobre la cele, cii, este echilibrată de culorarea de fond, alb sau negru, şi de galbenul borangicului.